Cosul de cumparaturi

Nu exista produse in cos

Istoria orologeriei pe scurt !

Primul orologiu – 4000 iChr. Acest orologiu era un fel de cadran solar rudimentar. Nu se stie exact daca a fost inventat de Chinezi sau Caledonieni.

 

Primul orologiu  - Clepsidra cu apa – a fost inventatã în jurul anului 3000 iChr. Ea a cunoscut diferite perfectionari pentru reglare si indicarea orei.

 

Orologiul cu greutati si pendul 999. Este atribuit lui Gerbert d’Aurillac care a fost papa sub numele de Silvestru al II-lea. Acest orologiu a fost montat intr-un turn din Magdeburg – Germania.

 

Orologiile publice cu declansarea automata a ciocanului pentru indicarea orelor sunt semnalate in jurul anului 1256. In 1288 un astfel de orologiu a fost instalat pe cladirea Wesminster Hall din Londra.

 

Orologiu portabil cu resort – 1410 este atribuit arhitectului Florentin Brunelleschi (1377 - 1446). Aceasta inventie a permis oamenilor sã aiba la indemana un ceas, un orologiu.

 

In anul 1580 incepe productia industriala de ceasornice in Elvetia.

 

Orologiul cu pendul – 1657 – a fost pus la punct de astronomul olandez Christian Huygens (1629-1695). In 1675 tot olandez a inventat oscilatorul balansier cu resort spiral, inventie care este utilizata si astazi.

 

Cronometrul 1736.Englezul George Graham (1673-1751) a folosit pentru prima data termenul cronometru pentru o mica pendula portativa. Tot el inventeazã în 1715 dispozitivul “mers cu piedica ancora”, iar în 1721 inventeazã mecanismul compensator cu mercur. Un alt ceasornicar englez John Harrison (1693-1776) a realizat primul cronometru de mare pe care l-a pus definitiv la punct în 1761.

 

Dispozitivul de rearmare automata (1755) a inventat de Beaumrachais (“parintele” lui Figaro). El a realizat pentru marchiza de Pompadur un ceas cu rearmare fara cheie. In acest scop folosea o lamela care rotea un inel montat pe cadran.

 

Arcul spiral cilindric pentru cronometre  - 1775 – a fost inventat de englezul John Arnold. In 1792 Louis Abraham Breguet (1747-1823) realizeazã un arc asemanator care se foloseste si astazi la ceasurile fine.

 

Secundarele la ceasul de buzunar a fost utilizate in jurul anului 1800 dupa modelul orologiilor unde au fost utilizate in 1755 de francezul Romilly.

 

Orologiul electric – 1840 - . Ii apartine lui Alexander Bain. In acelasi timp fizicianul Charles Wheastone inventa distributia electrica a orei plecand de la un orologiu central – “orologiu mama”.

 

Ceasul desteptator – 1847. Primul ceas desteptator modern ii apartine francezului Antoine Redier (1817 - 1892).

 

Diapazonul 1866. Ideea folosirii diapazonului ca rezonator pentru orologii a fost aplicata de ceasornicarul francez Louis Breguet (1804-1884). Breguet provenea dintr-o familie cu traditie in ceasornicarie, de origine elvetiana. El a perfectionat ideea si a fabricat un balansier la care miscarea era întretinuta de doi electromagneti alimentati de la pile electrice.

 

Ceasul bratara 1904 – Aceasta solutie este revendicata de doi inventatori: francezul Louis Cartier care a realizat în 1904 un ceas bratara pentru aviatorul Santos Dumont si elvetianul Hans Wilsdorf, fondatorul firmei Rolex. In 1910 Rolex a pus la punct cronometrul bratara.

 

Primele ceasuri bratara cu armare automata a fost brevetate în 1924 de H. Cutte si J. Haword.

 

Orologiul cu cuart – 1920. Cercetarile privind utilizarea cuartului ca rezonator pentru orologii au inceput in 1920. In 1929 ceasornicarul american Warren Alvin Marrison a pus la punct un orologiu functionand cu un rezonator de acest tip. Se reaminteste ca proprietatile  piezoelectrice ale cuartului au fost prezentate în 1817 de catre abatele Hauy, fondatorul cristalografiei, si demonstrate experimental de Pierre si Jacques Curie în 1880, ei descoperind piezoelectricitatea. Lucrarile in acest domeniu a fost continuate de Gabriel Lippmann care a obtinut premiul Nobel pentru fizica în 1908.

 

Ceasul cu cuart a fost realizat de inginerul elvetian Hetzel în 1954.

 

Ceasul etans – 1926. In 1926 Hans Wildorf si echipa sa de la Rolex au inceput primul ceas cu montura absolut etanse: Rolex Oyster (ermetic ca o stridie). El a fost testat cu succes cu ocazia traversarii innot a Canalului Minecii.

 

Orologiul vorbitor – precursorul robotului telefonic de astazi – a fost pus la punct de astronomul francez Ernest Benjamin Esclangon (1876-1954) care, la un simplu apel telefonic dadea ora exacta la fiecare 10 secunde.

 

Orologiul atomic 1948. Principiul orologiului atomic a fost enuntat de chimistul american Willard F. Libby (1908-1980) care a obtinut premiul Nobel pentru chimie în 1960. Orologiul atomic asigura o mare precizie si stabilitate: intr-un milion de ani doua orologii cu cesiu pot sa se declanseze cu 3 secunde. Astazi existã în lume 200 de orologii atomice legate intre ele prin satelit.

 

Ceasul de mâna electric 1953 a fost realizat de francezul Lip.

 

Ceasul pentru scufundatori – 1953. Primul ceas numit “Submariner” a fost pus la punct de societatea elvetiana Rolex în 1953. Apoi in 1971 firma Sea-Dweller a realizat un ceas cu valva de heliu, garantat pana la adancimi de 610 m.

 

Ceasul cu cuart – 1969 – Primele ceasuri cu cuart au fost comercializate de firma Seiko în 1969 – 1970. Interesantã este si istoria acestei firme. In 1877 Kintaro Hattori a infiintat un mic atelier de reparat orologii care va deveni Seiko (in limba japoneza inseamna precizie). Timp de 15 ani atelierul a reparat orologii apoi a inceput sa fabrice propriile ceasuri deoarece sistemul de masurare a timpului la japonezi consta in impartirea zilei in unitati egale, de la rasaritul pana la asfintitul Soarelui. Aparitia cailor ferate a impus sistemul occidental de masurare a timpului. Hattori a murit in 1934 fara sa cunoascã succesul de mai tarziu al firmei pe care a infiintat-o.

 

Ceasul cu quart fara baterie 1988. Dupã 1988 bateriile au fost inlocuite printr-un dinam, un generator hiperminiaturizat: sistemul Jean d’Eve, Elvetia, apoi sistemul AGS Seiko si in sfarsit sistemul kinetic lansat tot Seiko în 1995.